Am invatat sa nu rad de defectele fizice ale oamenilor, nu ca sunt eu asa o inteleapta, insa de multe ori mi s-a intors. De exemplu un subiect nesecat de mistouri erau sprancenele matusii mele, sau mai bine zis lipsa lor, caci saraca femeie ramasese complet fara, asprancenata cum imi placea mie sa zic, drept care si le desena pur si simplu cu creionul dermatograf. Intr-o duminica eram invitate la ea la masa si din cauza bunica-mii, (alintata Tanti Lenin desi nici Tanti Stalin sau Mussolini nu ar fi fost gresit spus) maniaca a punctualitatii, am ajuns cu vreo 20 de minute mai devreme, iar matusi-mea ne-a deschis usa fara sprancene. A fugit saraca la baie si din graba le-a facut aiurea, dandu-si o expresie permanent mirata. Evident ca m-am distrat o gramada de intamplare, insa nu au trecut nici doua saptamani si ducandu-ma la coafor am vrut sa-mi vopsesc sprancenele intr-o nuanta mai deschisa si mai apropiata de culoarea parului, dar dintr-o eroare fatala au iesit aproape albe, deci inviziblie. In timp ce ma chinuiam sa le colorez cu dermatograf, m-am simtit bantuita de fatoma sprancenelor matusi-mii care radeau de mine si am promis solemn ca le voi scoate de pe lista de mistouri.
Apropos de defecte fizice, am observat ca oamenii nu au nici o problema in a-mi spune "esti prea slaba" si o spun ca pe o sentinta definitiva si irevocabila iar vorbele sunt insotite de o privire compatimitoare si cateodata chiar judgemental. De cele mai multe ori aud asta din gura femeilor, majoritatea avand cel putin doua randuri de burti si doua de gusa, iar barbatii care mi-o spun ori au acasa o plinuta ingalata ori sunt ei insisi pe tiparul "nu mi-o mai vad de burta". Se pare ca bunul simt si convenientele sociale nu functioneaza in cazul celor slabi, caci nu am auzit pe nimeni spunand unei batoze "esti prea grasa", unei limitate, "esti prea proasta" sau unei panarame "esti prea curva", desi tare ma mananca limba sa raspund astfel cand aud "esti prea slaba"!
Iubesc cu patima vara, m-am nascut atunci si niciodata pentru mine nu exista "prea cald". Vara este singurul anotimp in care traiesc cu totul, o savurez si ma bucur de ea, ii slavesc fiecare zi, o simt prin toti porii, imi mangaie simturile. Iubesc tot ce are legatura cu ea si poate de aici vine si pasiunea pe care o am pentru haine si mai ales pentru sandale. Facand ordine in dulapuri am constatat un dezechilibru major si anume doua dulapuri de haine de vara si cateva carpe pentru restul de anotimpuri. Cat despre incaltari, acolo e chiar critica situatia, am peste 30 de perechi de sandale si doar cateva perechi de altceva. Mi-am dat seama ca s-a ajus aici din cauza silei pe care o simt cand e vorba de cumparat altceva decat sandale, pur si simplu nu imi plac alte incaltari si nu am chef sa imi iau, mersul la shopping pentru cizme, pantofi sau ghete (d-astea nu mai am de vreo 5 ani) fiind o corvoada din ce in ce mai greu de suportat. Astfel in fiecare sfarsit de vara (ma deprima sa folosesc cuvantul "toamna") aman trecerea spre alt fel de incaltari cat pot de mult, uneori prea mult si retin ultima zi in care am purtat sandale. Azi in timp ce misunam incaltata intr-o pereche de deliciosi peep toe Miss Sixty i-am multumit verii ca a mai zabovit un pic, caci anul trecut am fost nevoita sa pun sandalele in cui de la inceputul lui septembrie.
Cand se termina vara ma intristez, plecarea ei o simt ca pe o despartire de cineva drag si infrunt restul anotimpurilor morocanoasa si chinuita ca un Saint-Bernard la tropice si uneori, cand afara ploua si e frig, scot din dulapuri sandalele si ma invart prin casa incaltata cu ele asteptand vara.
Poate pare usor fetisista fotografia, ele sunt sandalele Ralph Lauren, preferatele mele din aceasta vara ( si nu, nu aveam pedichiura stricata Iubire, alea sunt pietricele aplicate pe unghii, insa nu se vad bine in poza :P)
|
|
|
|
-
Vizitatori:
20.969
-
Insemnari:
49
-
Comentarii:
165
|
